ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător. Vezi definitia »

pontator, pontatori s. m. v. pontagiu. Vezi definitia »

COMODÓR s.m. Grad de ofițer, superior căpitanului, în marina engleză și americană; ofițer care are acest grad. ♦ Comandant al navelor comerciale ale unui convoi. [< engl., fr. commodore]. Vezi definitia »

VĂSUȘÓR, văsușoare, s. n. Diminutiv al lui vas; văscior, văsuleț, văsuț. – Vas + suf. -ușor. Vezi definitia »

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor. Vezi definitia »