VULCÁN, vulcani, s. m. 1. Ridicătură muntoasă de formă conică, formată prin erupția la suprafața solului a lavei și a unor produse magmatice, având în centru o deschizătură largă. ◊ Expr. A sta (ca) pe un vulcan = a fi amenințat de o primejdie, de un pericol gata oricând să se dezlănțuie. ♦ Fig. Locul de unde poate porni o acțiune primejdioasă; stare de lucruri periculoasă sau amenințătoare; pericol iminent. 2. (În sintagma) Vulcan noroios = ridicătură conică formată prin erupția la suprafața solului a unor gaze care antrenează apă și nămol. – Din it. vulcano, germ. Vulkan. Vezi definitia »

CIURLÁN, ciurlani, s. m. Plantă cu tulpina foarte ramificată, cu frunze alterne, lungi, subțiri și terminate cu un spin, specifică regiunilor de stepă (Salsola ruthenica). – Et. nec. Vezi definitia »

SINTACTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în sintaxă. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. syntacticien]. Vezi definitia »

IÁHTMAN s. m. sportiv care practică iahtingul. (< fr. yachtman, engl. yachtsman) Vezi definitia »

PROUDHONIÁN, -Ă adj., s.m. și f. Proudhonist. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene, var. prudhonian, -ă adj., s.m.f. / < fr. proudhonien]. Vezi definitia »