teren arabil, de obicei îngrădit, pe care se cultivă legume, flori, pomi fructiferi. Vezi definitia »

NITROGÉN s.m. Azot. [< fr. nitrogène, germ. Nitrogen]. Vezi definitia »

EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Vezi definitia »

CORALIGÉN, -Ă adj. (Geol.) Calcar coraligen = calcar rezultat din acumularea coloniilor de corali. [< fr. coralligène]. Vezi definitia »

CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). – Lat. carpinus. Vezi definitia »