ȚIGĂNÍCĂ s. m. (Rar) Țigănuș. – Din țigan + suf. -ică. Vezi definitia »

SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene. Vezi definitia »

țiflă, țifle s. f. (intl.) denunțător, informator. Vezi definitia »

HIPERBÁTĂ s.f. Adaos pe care scriitorul sau vorbitorul îl face după încheierea unui enunț. ♦ Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale. [Var. hiperbat s.n. / < fr. hyperbate, cf. gr. hyperbaton]. Vezi definitia »

HIDROBICICLÉTĂ s.f. Ambarcație care se pune în mișcare printr-un mecanism cu pedale. [Cf. fr. hydrobicyclette]. Vezi definitia »