ETÁJ s. n. 1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice. 4. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine. (< fr. étage) Vezi definitia »

CAROIÁJ s. n. rețea de drepte paralele perpendiculare, trasate pe un desen, pe o hartă; cadrilaj. (< fr. carroyage) Vezi definitia »

DOZÁJ s. n. 1. dozare. 2. proporție între constituenții unui amestec. 3. operație de echilibrare a unui submarin prin adăugarea sau scoaterea lestului. (< fr. dosage) Vezi definitia »

ERMITÁJ s. n. 1. locuința unui ermit; sihăstrie; (p. ext.) loc retras. 2. mic palat izolat. (< fr. ermitage) Vezi definitia »

GRILÁJ s.n. Împrejmuire alcătuită din panouri de vergele metalice sau de lemn ori din plasă de sârmă. [< fr. grillage]. Vezi definitia »