hirográf, hirográfe, s.n. (înv.) act cu iscălitură autografă. Vezi definitia »

ANOPISTOGRÁF, -Ă adj., s.n. (Lucrare) scrisă sau tipărită pe o singură față a foii. [< fr. anopistographe, cf. gr. an – fără, opisthon – în spate, graphe – scriere]. Vezi definitia »

FOTOKINOGRÁF s.n. Instrument care permite analizarea și studierea mișcărilor fizice cu ajutorul filmului. [Cf. fr. photokinographe]. Vezi definitia »

SPECTROGRÁF, spectrografe, s. n. 1. Instrument pentru înregistrarea prin fotografiere a spectrului luminii. 2. (În sintagma) Spectrograf de masă = instalație pentru determinarea și izolarea izotopilor unei substanțe. 3. Aparat specializat pentru analizarea spectrală a semnalelor complexe. – Din fr. spectrographe. Vezi definitia »

goniográf s.n. Aparat care, pe un tun antiaerian, dă deriva și corecțiile în direcție. (< fr. goniographe) Vezi definitia »