OBIECTIVÁRE s. f. faptul de a (se) obiectiva. ◊ acțiunea de transformare a capacităților fizice, intelectuale, volitive ale omului în produse cu existență obiectivă. (< obiectiva) Vezi definitia »

BLANȘÁRE s.f. Opărire a legumelor pregătite pentru conserve; blanșisare. [După fr. blanchiment]. Vezi definitia »

DESCOMPÚNERE, descompuneri, s. f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacție chimică în urma căreia o substanță constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanțe constituite din molecule cu structură mai simplă. – V. descompune. Vezi definitia »

PLIVÍRE, pliviri, s. f. Faptul de a plivi; curățire de buruieni; plivit¹. – V. plivi. Vezi definitia »

RENUNȚÁRE, renunțări, s. f. Acțiunea de a renunța și rezultatul ei. – V. renunța. Vezi definitia »