pongorosí, pongorosésc, vb. IV (reg.) a împunge cu acul; a coase. Vezi definitia »

ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró). Vezi definitia »

iscusí (iscusésc, iscusít), vb. – 1. A cerceta, a mina. – 2. A instrui, a educa. – 3. (Refl.) A se forma, a se instrui, a ajunge să stăpînească o disciplină. Sl. iskusiti „a încerca” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 150; Tiktin). Înv., cu toate sensurile, se folosesc numai formele iscusire, s. f. (capacitate, iscusință) și iscusit, adj. (dibaci, capabil). – Der. iscusitor, adj. (demon); iscusie (var. iscuseală, iscusime, iscusenie), s. f. (dibăcie, îndemînare), toate înv.; iscusință, s. f. (dibăcie). Vezi definitia »

LÍPSI s.n. Dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia acestui dans. [< germ. Lipsi, cf. Lipsia – denumire latinizantă pentru Leipzig]. Vezi definitia »

paradosí (paradosésc, paradosít), vb. – 1. A preda, a învăța pe cineva. – 2. A învăța. – Mr. părădusire. Ngr. παραδίδω, aorist παράδωσα (Gáldi 218). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »