ALEGORÍE s.f. 1. Procedeu artistic care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete, constituind o imagine unitară. ♦ Pictură, sculptură etc. care reprezintă o idee abstractă. 2. (Muz.) Compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare. [Pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. allégorie, it., lat., gr. allegoria]. Vezi definitia »

CARIOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. caryologie. Vezi definitia »

PEDOPSIHIATRÍE s. f. disicplină care studiază bolile psihice ale copilului și adolescentului; psihiatrie infantilă. (< fr. pédo-psychiatrie) Vezi definitia »

TIFLOPEDAGOGÍE s. f. ramură a tiflologiei având ca obiect educarea și instruirea copiilor nevăzători. (< fr. typhlopédagogie) Vezi definitia »

MALACOLOGÍE s. f. ramură a zoologiei care studiază moluștele. (< fr. molacologie) Vezi definitia »