MONOGÉN, -Ă adj. 1. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite o derivată determinată pentru o valoare dată a variabilei. 2. (despre viermi paraziți externi) la care ciclul de dezvoltare se petrece pe o singură gazdă. (< fr. monogène, germ. monogen) Vezi definitia »

BIPÉN, -Ă I. adj. cu două aripi. II. s. f. secure romană cu două tăișuri. (< fr. bipenne, lat. bipennis) Vezi definitia »

ciuén (ciuín), ciuéni (ciuíni), s.m. (înv.) plantă erbacee cu flori albe sau roz, ale cărei rădăcini se folosesc în industria textilă, farmaceutică, a parfumurilor și a halvalei; săpunel, săpunariță, odagaci. Vezi definitia »

CATEHÚMEN, -Ă s. m. f. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv). (< fr. catéchumène) Vezi definitia »

TURBOTRÉN, turbotrenuri, s. n. Tren foarte rapid acționat de motoare cu turbină. – Din engl., fr. turbotrain. Vezi definitia »