BAS I. s. m. cântăreț cu voce de bas (II, 1). II. s. n. 1. vocea bărbătească cea mai gravă. 2. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave. (< it. basso, fr. basse) Vezi definitia »

ATEAS, rege scit, conducător al unor triburi așezate în Dobrogea. Înfrînt în 339 î. Hr. de regele Macedoniei, Filip II. Vezi definitia »

CANEVÁS s. n. 1. schiță a unui desen. 2. rețea de meridiane și paralele pe o hartă (topografică). (< fr. canevas) Vezi definitia »

străpás, străpásuri, s.n. (înv.) trecere. Vezi definitia »

LÁNDRAS s. m. rasă de porci de culoare albă și cu corpul foarte lung. (< engl. landrace) Vezi definitia »