Definita cuvantului căina
CĂINÁ, căinez, vb. I. Refl. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ Tranz. A compătimi, a deplânge. [Var.: căiní vb. IV] – Din sl. kajanŭ (part. lui kajati sen).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căina
BLANDIANA, com. în jud. Alba; 1.323 loc. (1991). Stație de c. f. Importante vestigii arheologice datînd din neolitic pînă în sec. 11-12. În satul Acmariu, biserică de lemn (sec. 18). Vezi definitia »
ANA IVANOVNA, împărăteasă a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. Fiica lui Ivan V Alekseevici. A obținut tronul cu ajutorul nobilimii și al ofițerilor din garda imperială. Vezi definitia »
DETONÁ vb. I. tr. a produce o explozie. II. intr. a exploda. (< fr. détoner, lat. denotare) Vezi definitia »
MENȚIONÁ vb. tr. a semnala, a aminti ceva. ◊ a indica în mod special; a specifica. (< fr. mentionner) Vezi definitia »
REDIRECȚIONÁ, redirecționez, vb. I Tranz. A da o nouă direcție. – Din re- + direcționa. Vezi definitia »