Definita cuvantului călăraș
CĂLĂRÁȘ, călărași, s. m. 1. (La pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Înv.) Ostaș de cavalerie. 2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + suf. -aș.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călăraș
HĂȚÁȘ1, hățași, s. m. Cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș. – Hăț1 + suf. -aș. Vezi definitia »
ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Persoană care, practicând un cult, ține de o anumită parohie. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș. Vezi definitia »
ȘERPÁȘ, șerpași, s. m. Persoană aparținând unor triburi din Nepal, nordul Indiei, etc., care însoțește expedițiile din Himalaia și care cară poverile. – Din fr., engl. sherpa. Vezi definitia »
chipărúș, chipărúși, s.m.(reg.) ardei iute. Vezi definitia »
BUZUNĂRÁȘ, buzunărașe, s. n. Diminutiv al lui buzunar. Vezi definitia »