Definita cuvantului călăreț
CĂLĂRÉȚ, -EÁȚĂ, călăreți, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călărește, (sportiv) care practică călăria. ♦ (Înv.) Călăraș (1). 2. S. m. Denumire dată unor piese și instrumente: a) placă mică de metal care se prinde în partea superioară a unei fișe dintr-o cartotecă de bibliotecă sau de contabilitate; b) mică piesă de sârmă de forma literei U, care se așază răsturnată pe brațele unei balanțe pentru a obține echilibrul; c) mică piesă de sârmă îndoită în formă de U, care servește la închiderea unui circuit; d) bară scurtă de oțel și de beton, folosită ca armătură suplimentară în zona de reazem a unei grinzi de beton armat. – Lat. caballaricius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călăreț
ghemț s. m. – Piele de căprioară. Germ. Gemse (Iordan, BF, VIII, 227). Sec. XIX. Vezi definitia »
FOTOZÁȚ s. n. (poligr.) zaț obținut prin fotoculegere. (< foto1- + zaț) Vezi definitia »
șămărlúț, șămărlúțe, s.n. (reg.) scaun mic, scăunel, scăunaș. Vezi definitia »
pomíț, pomíți, s.m. (reg.) dud, pomițar. Vezi definitia »
PURTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, purtăreți, -e, adj. (Despre îmbrăcăminte, încălțăminte) Care ține la purtare, care este pentru fiecare zi; care nu se rupe ușor; durabil, purtabil. ♦ (Înv.; despre cărți) De dimensiuni reduse, ușor de transportat, de purtat cu sine. Vocabular purtăreț. – Purta + suf. -ăreț. Vezi definitia »