Definita cuvantului călător
CĂLĂTÓR, -OÁRE, călători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care călătorește, care se află în călătorie. 2. Adj. (Despre popoare) Nomad. 3. Adj. (Despre păsări) Care pleacă iarna în țări mai calde; migrator. 4. Adj. Fig. Care trece repede; trecător, nestatornic. – Cale + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călător
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre Vezi definitia »
STUCATÓR s.m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Cf. fr. stucateur]. Vezi definitia »
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburătór, -oáre adj.] – Tulbura + suf. -ător. Vezi definitia »
IZOLATOR bulău, bulgăr, camera de gândire, la munte, mititica, stațiune de la munte. Vezi definitia »
SENATÓR, senatori, s. m. Membru al unui senat (1, 2). – Din fr. sénateur, lat. senator. Vezi definitia »