plohúz, plohúze, s.n. (reg.) 1. rotilă sau împletitură rotundă de nuiele care se pune între buciumul roții și cuiul osiei de la car. 2. nuia flexibilă, pârlită în foc și răsucită, care servea în trecut la legatul plutelor; gânj. Vezi definitia »

REFÚZ s. n. 1. faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ până la ~ = atât încât nu este loc pentru mai mult. 2. material rămas după cernere într-un ciur, într-o sită. 3. deficiență în funcționarea unui sistem tehnic. ◊ (metal.) defect de turnare prin producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal topit. (< fr. refus) Vezi definitia »

OBÚZ s. n. proiectil de artilerie. (< fr. obus) Vezi definitia »

ARBÚZ, arbuji, s. m. V. harbuz. Vezi definitia »

MICROAEROBÚZ s. n. aerobuz de proporții reduse. (< micro¹- + aerobuz) Vezi definitia »