APOFIZÍTĂ s. f. osteită limitată la o apofiză (1). (< fr. apophysite) Vezi definitia »

SPLINÚȚĂ, splinuțe, s. f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță. Vezi definitia »

EPENTÉZĂ s. f. apariție a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunțat. (< fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis) Vezi definitia »

IEREMIÁDĂ s.f. Plângere, tânguire. [Pron. -mi-a-. / cf. fr. jérémiade]. Vezi definitia »

HIDROCARBÚRĂ s.f. Compus organic alcătuit din carbon și hidrogen. [< fr. hydrocarbure]. Vezi definitia »