CONTINÉNȚĂ s. f. abstinență; cumpătare. ◊ reținere. (< fr. continence, lat. continentia) Vezi definitia »

puríță, puríțe, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee cu flori galbene și fructe achene; dentiță. 2. plantă erbacee denumită și: cârligioasă. Vezi definitia »

SINÉZĂ s.f. Silepsă. [Cf. gr. synesis – reunire]. Vezi definitia »

sedeáncă, sedénce, s.f. (înv. și reg.) șezătoare la țară în serile de iarnă. Vezi definitia »

a cloci pe vatră expr. a lenevi, a trândăvi. Vezi definitia »