CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena. Vezi definitia »

CUPÚRĂ s.f. (Franțuzism) Tăietură; (spec.) articol, parte dintr-un articol, anunț etc., tăiat dintr-un jurnal. [Pron. cu-pü-. / < fr. coupure]. Vezi definitia »

SUPRADÓZĂ, supradoze, s. f. Doză exagerată (de droguri); supradozaj. – Supra- + doză (după fr. surdose). Vezi definitia »

HANZÉLĂ, hanzele, s. f. Instalație de fabricat bomboane, caramele, având ca elemente principale o mașină de rolat^{Vezi nota}, un dispozitiv de ștanțare și o pompă cu care se introduce umplutura. – Et. nec. Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza. Vezi definitia »