pronunțiatúră, pronunțiatúri, s.f. (înv.) pronunțare. Vezi definitia »

ESCÁRĂ s. f. crustă negricioasă care se formează pe piele, pe plăgi prin mortificarea țesuturilor superficiale. (< fr. escarre) Vezi definitia »

ANEXÍTĂ, anexite, s. f. Boală constând din inflamația trompelor și a ovarelor. – Fr. annexite. Vezi definitia »

trágă, trắgi, s.f. (reg.) 1. tub de tras vin din butoi; furtun. 2. cociorvă. 3. sanie. 4. cărăruie. 5. targă. 6. coș purtat în spinare. 7. țarc, strungă. Vezi definitia »

TRIGRÁMĂ s. f. 1. cuvânt din trei litere. 2. siglă din trei caractere reunite. (< fr. trigramme) Vezi definitia »