MOLFĂIÁLĂ, molfăieli, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-ia-] – Molfăi + suf. -eală. Vezi definitia »

brizúră (sfărâmătură) s. f., g.-d. art. brizúrii; pl. brizúri Vezi definitia »

niștótă (-te), s. f. – Scumpete, penurie. Sl. ništeta (Tiktin), cf. bg. ništetá (Candrea). Vezi definitia »

bólfă (bólfe), s. f. – Nodul, umflătură, tumoare. Creație expresivă, cf. bîrfi, borh-, borț, buh-, bulz. – Der. bolfe, s. f. pl. (gîlci, amigdalită), cf. boarfe; bolfi, vb. (a umfla, a se mări); bolfos, adj. (umflat); bulfei, adj. (umflat); Dolfa, s. f. (nume de cățea); Dolfu, Dulfu, s. m. (nume propriu de cîine); dolfan, adj. (Trans., bogătan, înstărit, opulent); dolofan, adj. (rotofei, grăsuț), pe care Cihac, II, 99 (urmat de Candrea) îl pune în legătură în mod curios cu sl. dolŭfinŭ „delfin”. Din rom. provine rut. boljfa „tumoare” (Candrea, Elementele, 407). Vezi definitia »

CINCONÍNĂ s. f. alcaloid din arborele de chinchina, sub formă de sulfat, mai toxic decât chinina. (< fr. cinchonine) Vezi definitia »