TENDÍNȚĂ s.f. 1. Dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. Reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. Forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. [Cf. fr. tendance, it. tendenza]. Vezi definitia »

TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit¹. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală. Vezi definitia »

METILMORFÍNĂ s. f. (Farm.) Codeină. – Metil + morfină. Vezi definitia »

LÁCRĂ s. f. v. raclă. Vezi definitia »

LIMÁNDĂ s.f. 1. Gen de pești plați din Oceanul Atlantic. 2. (Arheol.; în cultura acheuleană) Piesă cu două fețe, plată și foarte prelungă. [Pl. -de. / < fr. limande]. Vezi definitia »