stricătúră, stricătúri, s.f. 1. (înv.) stricăciune, avarie, defecțiune, deteriorare. 2. (înv.) daună, pagubă, pricaz. 3. (reg.) vrajă (făcută cuiva). 4. (reg.) petic de pământ între două brazde, rămas nearat; greș. Vezi definitia »

PEPÍTĂ, pepite, s. f. Bucată masivă de aur nativ. – Din fr. pépite. Vezi definitia »

CAROLĂ s. f. (ARHIT.) Deambulatoriu. Vezi definitia »

LOBÍTĂ s. f. inflamație a unii lob (pulmonar). (< fr. lobite) Vezi definitia »

țélină (-ni), s. f. – Pîrloagă, ogor necultivat. – Var. țălină. Sl. celi(z)na (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina. – Der. țelinos, adj. (deșert, sălbatic). Vezi definitia »