cítă, cíte, s.f. (reg.) semn făcut de oameni la măsurarea unui loc. Vezi definitia »

bráică (bráici), s. f. – Cățea cu blana mare. Germ. Bracke (Borcea 179), poate prin intemediul fr. braque. După Bogrea, Dacor., II, 413 (și Ruffini 114), din sl. brajo „frate”. Vezi definitia »

PUNTIȘOÁRĂ, puntișoare, s. f. Diminutiv al lui punte; punticică, puntiță. – Punte + suf. -ișoară. Vezi definitia »

plămâíșă, plămâíșe, s.f. (reg.) pată pe piele, pistrui, pistruială, pistriciune. Vezi definitia »

MÚRĂ s.f. (Mar.) 1. Manevră curentă prin care colțul de jos al unei vele se întinde spre proră. 2. Expresie folosită pentru a arăta poziția velierului în raport cu vântul. [< it. mura]. Vezi definitia »