REGĂȚEÁNCĂ, regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că. Vezi definitia »

pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; piocit, pițigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială. 7. migală, migăleală. Vezi definitia »

SMÉURĂ s. f. v. zmeură. (și DLRLC) Vezi definitia »

SINERÉZĂ s. f. 1. fuziune a două vocale într-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale în semivocală. 2. separare a lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate; separare a zerului de coagul. (< fr. synérèse, lat., gr. synairesis) Vezi definitia »

AMILOSFÉRĂ s. f. plastidă globulară amilogenă cu rol nutritiv, din vegetale. (< fr. amylosphère) Vezi definitia »