MĂCELĂREÁSĂ, măcelărese, s. f. (Rar) Soție de măcelar; femeie care vinde carne. – Măcelar + suf. -easă. Vezi definitia »

șușeníță (-țe), s. f. – (Mold.) Fîșie, bandă. – Var. șușăniță. Sl. (sb.) šušiti „a usca”, bg. šušja „a usca”; s-a spus la început și continuă să se spună de preferință pentru fîșii de piele uscată, de carne uscată, cf. bg. šušenica „carne uscată”, sb. šušenica „smochină uscată”, sb. šušica „piele uscată”. Cf. șușnic, s. n. (Mold., Trans., uscător de fructe), din sb. šušnjak, rus. šušnica. Vezi definitia »

VIÓLĂ², viole, s. f. (Bot.) 1. Toporaș. 2. Compus: violă-de-noapte (sau -de-primăvară) = nopticoasă. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola. Vezi definitia »

ULITÚRĂ, ulituri, s. f. (Reg.) Nume dat unei păsări domestice care face stricăciuni, care trebuie gonită. – Din uliu + suf. -itură. Vezi definitia »

SCẤNDURĂ, scânduri, s. f. Piesă de lemn cu secțiunea transversală dreptunghiulară, mai mult lată decât groasă, obținută prin tăierea în lung a trunchiului unui copac și întrebuințată la lucrări de construcții și de tâmplărie. ◊ Expr. A fi (sau a se usca, a rămâne) ca scândura (sau scândură) = a fi extrem de slab. A lăsa pe cineva scândură (sau ca scândura) = a lăsa pe cineva complet sărac. ♦ Podele, dușumea. – Lat. scandula. Vezi definitia »