Definita cuvantului călțun
CĂLȚÚN, călțuni, s. m. 1. (Înv. și pop.) Încălțăminte de sărbătoare (asemănătoare cu cizmele); ciorap de lână. 2. Compus: călțunul-doamnei = plantă erbacee din familia rozaceelor, înaltă de 10-15 cm, cu flori galbene cu vinișoare violete; cerențel (Geum urbanum). - Din ngr. kalstóni (după încălța).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu călțun
JEJÚN s. n. parte a intestinului subțire cuprinsă între duoden și ileon. (< fr. jéjunum, lat. jeiunum) Vezi definitia »
tăún (-ni), s. m. – Trîntor (Tabanus bovinus). – Var. tăune. Mr. tăun, megl. tăun. Lat. tăbānus, prin intermediul unei forme vulgare *tăbǒnem (Diez, I, 406; Pușcariu 1720; REW 8507; Tiktin; Meyer-Lübke, Dacor., III, 643; Graur, BL, V, 114) sau mai probabil direct din forma clasică, printr-un intermediar *tăîn, modificat ca *înăîntru › înăuntru. Vezi definitia »
SHOGUN OGÚN/ s. m. titlu dat dictatorilor militari în vechea Japonie. (< fr. shogun) Vezi definitia »
CAI LUN (c. 50-c. 118 d. Hr.), demnitar chinez din timpul dinastiei Han de Răsărit. I se atribuie inventarea (105 d. Hr.) hîrtiei. Vezi definitia »
OPOSÚN adv. (Grecism înv.) Oricât, totuși. – Ngr. oposon. Vezi definitia »