FLĂCĂRÚIE, flăcărui, s. f. Flacără mică. – Flacără + suf. -uie. Vezi definitia »

CLASTOMANÍE s. f. impuls morbid de a sparge (obiectele). (< fr. clastomanie) Vezi definitia »

JUXTAPOZÍȚIE s.f. Juxtapunere. [Gen. -iei, var. juxtapozițiune s.f. / < fr. juxtaposition]. Vezi definitia »

DIRÉCȚIE s. f. I. 1. orientare în spațiu a unui obiect, a unei mișcări față de un punct de referință: sens de desfășurare a unei acțiuni. 2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată. II. 1. (organ de) conducere a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ ~ de scenă = regie. 2. funcție de director; biroul directorului. ◊ subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate. III. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul. ◊ parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. (< fr. direction, lat. directio) Vezi definitia »

ȘURUBĂRÍE¹, șurubării, s. f. Totalitatea șuruburilor unui mecanism; p. ext. totalitatea pieselor unui mecanism. – Șurub + suf. -ărie. Vezi definitia »