Definita cuvantului cămin
CĂMÍN, (1, 4, 6) căminuri, (2, 3, 5) cămine, s. n. 1. Sobă joasă, zidită la peretele camerei, cu vatra larg deschisă. 2. Cuptor, vatră. 3. Coș pe unde iese fumul; horn. 4. Fig. Casă părintească; p. ext. familie. 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social-cultural; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari (3-6 ani), cu orar de zi sau săptămânal; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților, pe lângă acesta funcționând uneori și cantine; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate (5); cămin școală = cămin pentru copiii orfani, în care se află și școala; cămin spital = cămin (de bătrâni) în care se acordă asistență medicală. 6. Încăpere mică subterană, zidită și acoperită cu capac de fontă, pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal, construită pentru a permite accesul la conductă sau la canal. – Din sl. kamina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cămin
ROZMARÍN s. În gastronomie, frunzele acifere, foarte aromate ale rozmarinului (Rosmarinus officinalis) se utilizează drept condiment, de obicei uscate, mărunțite sau pisate, în special în amestecurile de condimente occidentale (herbes de Provence, condimente pentru carne la grătar etc.), pentru aromatizarea preparatelor de carne (de porc, de vânat, de pui). Vezi definitia »
RODOPSÍN s. n. v. rodopsină. Vezi definitia »
in unele sate din oltenia, „ghergan” este același lucru cu „caloian”. Vezi definitia »
din latina, debitor in limbaj juridic Vezi definitia »
mărăsín s. n. – (Trans.) Semn rău. Origine îndoielnică. Der. din lat. male sanum „bolnav” (Drăganu, Dacor., IV, 741; REW 5257 și 7584; Candrea) este puțin convingătoare; mai curînd ar trebui să reprezinte lat. mala signa. Vezi definitia »