BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț. Vezi definitia »

CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, adj. (Despre scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + suf. -eț. Vezi definitia »

cuculeț, cuculeți s. m. (dim.) penis (la copiii mici). Vezi definitia »

căluț, s. m., sg. (dim., tox.) heroină. Vezi definitia »

SCUȚ, scuți, s. m. Sloi mare de gheață. ♦ Țurțur. Vezi definitia »