FLAGÉL I. s. n. 1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție. 2. tulpină secundară, uneori floriferă. ◊ ramură filiformă (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum) Vezi definitia »

BUCHEȚÉL, buchețele, s. n. Diminutiv al lui buchet (1). – Buchet + suf. -el. Vezi definitia »

periél s.m. (reg.) saschiu. Vezi definitia »

DEROMÉL s. m. monstru care prezintă un membru supranumerar atașat de gât sau de maxilar. (< fr. déromèle) Vezi definitia »

CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el. Vezi definitia »