Definita cuvantului căpătuială
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuială
SAXTÚBĂ s. f. instrument muzical de suflat din alamă, de mari dimensiuni, cu o sonoritate puternică de bas. (< germ. Saxtuba) Vezi definitia »
RETINÍTĂ, retinite, s. f. Inflamație a retinei care determină scăderea progresivă a vederii, mergând până la pierderea ei, și care constituie, adesea, un simptom al unei afecțiuni generale. – Din fr. rétinite. Vezi definitia »
ELECTROCULTÚRĂ s. f. utilizare a curentului electric pentru dezvoltarea vegetalelor. (< fr. électroculture) Vezi definitia »
TERMOLÍZĂ s.f. 1. Descompunere a unei legături chimice cu ajutorul căldurii. 2. Proces fiziologic prin care organismul cedează mediului ambiant surplusul de căldură. [< fr. thermolyse, cf. gr. thermos – cald, lysis – desfacere]. Vezi definitia »
HÁLBĂ s.f. Pahar cu o capacitate de o jumătate de litru; (p. ext.) cantitatea de lichid care încape într-un astfel de pahar. [< germ. Halbe]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z