Definita cuvantului căpătuială
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuială
MANDRÍNĂ s.f. v. mandrin. Vezi definitia »
LITÓTĂ s. f. figură de stil constănd în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, ale unei ființe etc. pentru a se obține efectul invers. (< fr. litote) Vezi definitia »
păiálă, păiéli, s.f. (reg.) strângere a paielor rămase pe arie după treierat. Vezi definitia »
SUPIÉRĂ s. f. castron pentru servit supa la masă. (< fr. soupière) Vezi definitia »
nómizmă, nómizme, s.f. (înv.) monedă. Vezi definitia »