Definita cuvantului căpătuială
CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuială
VARISTÉNȚĂ s. f. element semiconductor pe bază de carbură de siliciu, a cărui rezistență variază în raport cu tensiunea aplicată la borne. (< fr. varistance) Vezi definitia »
pârtă s.f. (reg.) povară mai mică purtată pe cap de femei. Vezi definitia »
NEURÍNĂ s.f. Substanță toxică de natură organică, care se găsește în materiile intrate în putrefacție. [Var. nevrină s.f. / < fr. neurine]. Vezi definitia »
RECTOCOLÍTĂ s. f. inflamație a rectului și colonului. (< fr. rectocolite) Vezi definitia »
hreápcă, hrépci, s.f. (reg.) 1. greblă mică pusă la coasă, ca să așeze în brazdă grânele cosite; coasă prevăzută cu o astfel de greblă; crivea. 2. (la pl.) maldăre sau snopi de ramuri care se pun în parii gardurilor ca o streașină. 3. pădure de lăstari (de un an). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z