Definita cuvantului căpătuire
CĂPĂTUÍRE, căpătuiri, s. f. Căpătuială. ♦ (Fam.) Căsătorie. – V. căpătui.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpătuire
CEMENTARE (‹ fr.) s. f. 1. Tratament termochimic de saturație prin difuzie de carbon, crom, azot, aluminiu a stratului superficial al unui material metalic, pentru a-i mări duritatea și rezistența la uzură. 2. Operație a procesului hidrometalurgic de extragere din soluții a unor metale (cupru, zinc, aur, argint etc.) prin tratare cu metale mai electronegative. 3. (GEOL.) C. hidrotermală = umplere a crăpăturilor și a porilor din roci cu substanțe minerale variate depuse din soluții reziduale, alcaline, provenite din diferențierea magmelor. Rezultatul c.h. sînt filoanele și zăcămintele de impregnație produse prin mineralizația porilor din roci. Vezi definitia »
SUSPENDÁRE s.f. Acțiunea de a suspenda și rezultatul ei; întrerupere, oprire, suprimare temporară. [< suspenda]. Vezi definitia »
vectoáre adj. f., pl. vectoáre Vezi definitia »
DRUSÁRE s. f. operație folosită în filatura de lână pentru desăvârșirea destrămării zdrențelor. (după germ. droussieren) Vezi definitia »
CANDIZÁRE s.f. Transformare a zahărului în candel. [După fr. candisation]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z