Definita cuvantului căpățână
CĂPĂȚẤNĂ, căpățâni, s. f. 1. Cap de animal mort sau tăiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor. Căpățână de varză. 4. Nume dat unor obiecte de formă conică. Căpățână de zahăr. – Lat. pop. capitina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpățână
BĂDÍCĂ, bădici, s. m. (Pop.) Bădiță. [Var.: bădíc s. m.] – Din bade + suf. -ică. Vezi definitia »
LÁMURĂ s. f. Partea cea mai bună, mai curată și mai aleasă dintr-un lucru; floarea, fruntea, crema unui lucru. – Lat. lamina sau *lam(i)nula. Vezi definitia »
pontoarcă, pontoarce s. f. 1. (intl.) unealtă de mărimea unei pile de unghii folosită la forțarea portierelor mașinilor. 2. (la pl. – cart.) pachet incomplet de cărți de joc. Vezi definitia »
SUSCEPTÁNȚĂ s. f. raportul dintre reactanța și pătratul impedanței unui circuit electric de curent alternativ. (< fr., engl. susceptance) Vezi definitia »
SPÍNĂ s. f. 1. (ant.) mic zid care împărțea circul sau hipodromul în sens longitudinal. 2. proeminență ascuțită (a unui os). ♦ ă bifida = malformație congenitală a coloanei vertebrale, constând din îndepărtarea a două vertebre între ele, în regiunea lombară. (< fr., lat. spina /bifida/) Vezi definitia »