IHTIOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește aproape exclusiv cu pește. [Cf. fr. ichtyophage]. Vezi definitia »

hădărág (hădărági), s. m. – 1. Lemn scurt la îmblăciu. – 2. Par de care se fixează năvodul. – 3. Piesă de lemn sprijinită pe pietre de moară. – 4. Băț în general. – Var. (Mold.) hadarag. Mag. hadaró „îmblăciu” (Cihac, II, 503; DAR; Gáldi, Dict., 91; Bitay, cf. Dacor., VII, 406), dar cf. hodorog. – Der. hodorog (var. hodorob), s. n. (năvod). Vezi definitia »

ȘTEPELEÁG, ștepelegi, s. m. (Reg.) Rest din rădăcina unui copac tăiat de la suprafața pământului. Vezi definitia »

molceág, -ă, molcégi, -ge, adj. (reg.) 1. care nu e uscat bine (fânul). 2. încet la treabă. 3. (despre băuturi) slab, cu puțin alcool. Vezi definitia »

OPIOFÁG, -Ă s. m. f. cel care mănâncă opiu. (< fr. opiophage) Vezi definitia »