POLNOGLASÍE s. f. Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă. – Din rus. polnoglasie. Vezi definitia »

SEROLOGÍE s. f. ramură a imunologiei care studiază anticorpii din serul sangvin, în timpul diverselor reacții imune. (< fr. sérologie) Vezi definitia »

INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »

DEDENTÍȚIE s. f. pierdere a dinților (la bătrânețe). (< fr. dédentition) Vezi definitia »

MENISCOPATIE s. f. afecțiune a cartilajelor articulației genunchiului. (< fr. méniscopathie) Vezi definitia »