SIMETRÍE s.f. 1. Așezare, dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ♦ Armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. Proprietatea unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ♦ Proprietatea a două figuri de a se suprapune exact. [Gen. -iei. / cf. fr. symétrie, it. simmetria < lat., gr. symmetria < gr. syn – cu, metron – măsură]. Vezi definitia »

DICORÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în prezența a două pupile. [Gen. -iei. / cf. gr. dis – doi, kore – pupilă]. Vezi definitia »

sfășíe, sfășíi, s.f. 1. (înv. și reg.) fâșie; bucată de carne (sfârtecată). 2. (reg.) curelușă împodobită cu ținte de alamă. 3. (reg.) bucată de pământ lungă și îngustă. 4. (reg.) sfert dintr-un miel care a fost tăiat; ciozvârtă. 5. (reg.) chimir. 6. (reg.) fire groase de cânepă din care se fac funii, bice. 7. (înv. și reg.) făclie cu care se pescuiește noaptea; fachie, fașcă. Vezi definitia »

ANHIDROMIELÍE s. f. lipsa lichidului cefalorahidian. (< fr. anhydromyelie) Vezi definitia »

TERMOMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază măsurarea temperaturilor. [Gen. -iei. / < fr. thermométrie]. Vezi definitia »