Definita cuvantului căpețea
CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițeá s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpețea
COMPĂREÁ vb. II. intr. A apărea, a se înfățișa în fața unei instanțe judecătorești. [P.i. compár. / < con- + părea, după fr. comparaître]. Vezi definitia »
a-i cădea greutatea expr. (glum. – d. bărbați) a deveni impotent. Vezi definitia »
pátrușpelea (= paisprezecelea) num. ord. (f. patrușpea) Vezi definitia »
ÚNULEA, ÚNA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale compuse, indicând unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.; de obicei adjectival) A treizeci și una pagină. - Unu + le + a. Vezi definitia »
DIRMEÁ, dirmele, s. f. Broboadă (albă). – Tc. d(ev)erme. Vezi definitia »