Definita cuvantului căpețea
CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițeá s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu căpețea
giubeá (giubéle), s. f. – Haină lungă și largă de postav. – Mr. giube. Tc. cübbe (Roesler 610; Șeineanu, II, 188; Lokotsch 737; Ronzevalle 70), din it. giubba „pieptar”, cf. REW 3951, cf. și ngr. τζομπές, alb. ğube (Meyer 81). Este dublet al lui jupón, s. n. (fustă scurtă purtată pe dedesubt), din fr. jupon, și al lui șubă, s. f. (haină căptușită cu blană), din sb., rut., rus. šuba, pol. szuba, mag. suba, și acesta din germ. med. Schübe „pieptar”; der. șubeică, s. f. (blană), din pol. szubeika (Cihac, II, 394; Pascu, Arch. Rom., VII, 560). Vezi definitia »
sprâncinățeá adj. (pop.) sprâncenat. Vezi definitia »
MERDENEÁ, merdenele, s.f. 1. Rolă cilindrică din lemn, folosită la întinderea aluatului în foi. Spre deosebire de sucitorul simplu ca o vergea cilindrică și subțire, aceasta este mai groasă și prevăzută lateral cu mânere. 2. Produs de patiserie individual, din foi de plăcintă umplute divers, de formă pătrată sau dreptunghiulară. Vezi definitia »
CHERONEEA, oraș în Grecia antică (Beoția). În 338 î. Hr., Filip II a obținut aici victoria asupra atenienilor și tebanilor, instaurînd hegemonia Macedoniei în lumea greacă. Vezi definitia »
GHEBEÁ, ghebele, s. f. V. ghebă. Vezi definitia »