SPOLIÁ vb. I. tr. A despuia pe cineva de bunurile pe care le posedă (prin înșelăciune sau cu sila); a jefui, a prăda. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. spolier, cf. lat. spoliare – a jefui]. Vezi definitia »

polovía s.f. art. (reg.) numele unui joc de copii cu ajutorul monezilor. Vezi definitia »

CASTALIA (în mitologia greacă), nimfă din Focida, transformată de Apolo în fîntînă. Apa ei este dătătoare de inspirație poetică. Vezi definitia »

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu. Vezi definitia »

LAMINÁRIA s. f. Gen de algă marină brună care crește în mările reci, folosită în farmacie, în medicină și ca îngrășământ organic (Laminaria); plantă care face parte din acest gen. [Pr.: -ri-a] – Cuv. lat. Vezi definitia »