noiéș s.n. (reg.) zăpadă proaspăt căzută. Vezi definitia »

SURDOMÁȘ, surdomași, s. m. (Reg.) Larva gândacului numit morarul. [Var.: surdumáș s. m.] – Sb. srdomasi. Vezi definitia »

baláș (baláșuri), s. n. – Rubin. It. balascio (REW 891), din arab. balhas, der. de la Balahsan, oraș din Persia; cf. fr. balais, sp. balaj. Termen comercial, înv. Vezi definitia »

pețchéș, -ă, adj. (reg.) țanțos, fudul, semeț. Vezi definitia »

SCORÚȘ, scoruși, s. m. Arbore din familia rozaceelor, cu frunze compuse, cu flori albe și cu fructe comestibile, brune sau galbene, cu lemnul foarte dens, dur și omogen, folosit în industria mobilelor (Sorbus domestica). ◊ Scoruș de munte (sau păsăresc) = arbore mic din familia rozaceelor, cu ramuri plecate, cu frunze imparipenate, cu flori albe și fructe de mărimea unui bob de mazăre, roșii și astringente la gust (Sorbus aucuparia). – Din scorușă (derivat regresiv). Vezi definitia »