PROCURATÓR s.m. 1. Magistrat roman, administrator al unei provincii imperiale, însărcinat cu strângerea dărilor și cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Înalt demnitar în vechile republici Genova și Veneția. 2. Mandatar; procurant. [< lat. procurator, cf. fr. procurateur. Vezi definitia »

neprihănitór, -oáre, adj. (înv.) neprihănit. Vezi definitia »

COMPENDIATÓR s.m. Cel care face un compendiu. [Pron. -di-a-. / cf. fr. compendiaire]. Vezi definitia »

hăcuitór, hăcuitoáre, s.n. (reg.) cuțit mare pentru a hăcui (a tăia mărunt) carnea. Vezi definitia »

TELEINDICATÓR, teleindicatoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se măsoară și se transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pr.: -le-in-] – Din fr. téléindicateur. Vezi definitia »