Definita cuvantului cărăbăni
CĂRĂBĂNÍ, cărăbănesc, vb. IV. 1. Refl. (Fam.) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se căra, a o șterge. 2. Tranz. (Reg.) A căra (1). ◊ Expr. A cărăbăni cuiva (la) pumni (sau palme, ciomege etc.) sau (intranz.) a cărăbăni cu pumnii (sau cu palmele, cu ciomegele etc.) = a da cuiva lovituri multe și îndesate cu pumnul (sau cu palma, cu ciomagul etc.), a bate tare pe cineva. – Probabil din expr. tc. çek arabayi (literal „trage-ți căruța”), influențată de a (se) căra.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cărăbăni
coțobăní, coțobănésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se agăța ca să ajungă mai sus; a se aburca, a se cocoța. 2. a se căzni, a se trudi, a se opinti, a se îndârji. 3. a se rățoi, a se coțofeni, a înfrunta (pe cineva). Vezi definitia »
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A lovi în repetate rânduri cu un obiect tare în ceva. – Din boc1. Vezi definitia »
BOCĂNÍ, bocănesc, vb. IV. Intranz. A ciocăni, a izbi cu un obiect tare în ceva. – Boc + suf. -ăni. Vezi definitia »
gărgăuni s. m. pl. 1. capriciu 2. idee extravagantă Vezi definitia »
BRÎNCOVENI, Com. în jud. Olt; 3.900 loc. (1991). Topitorie de in. Biserica și ruinele curții Brîncovenilor ridicate în sec. 16, refăcute de Matei Basarab (1640). Mănăstirea B., ctitoria lui Constantin Brîncoveanu; biserica ridicată la 1699, cu picturi din 1704. A fost refăcută în 1842. Vezi definitia »