MIERÍU², -ÍE, mierii, adj. De culoarea mierii. – Miere + suf. -iu. Vezi definitia »

INCÉNDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie) Vezi definitia »

candríu (candríe), adj. – 1. Cherchelit, amețit, cu chef. – 2. Extravagant, singular. Origine incertă. După Graur 133, din țig. kangeri „biserică”, datorită identificării ce se face de obicei în argou între „biserică” și „cîrciumă”, cf. biserică (Graur, BL, V, 223). Vezi definitia »

EXHIBITÓRIU, -IE, exhibitorii, adj. (Rar) De exhibiție. – Din fr. exhibitoire. Vezi definitia »

ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil. Vezi definitia »