HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

VENTRICULOSCOPÍE s. f. explorare neurochirurgicală care permite a vedea direct interiorul ventriculelor cerebrale. (< fr. ventriculoscopie) Vezi definitia »

ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie. Vezi definitia »

CONGLUTINÁȚIE s.f. Conglutinare. [Gen. -iei, var. conglutinațiune s.f. / cf. fr. conglutination, lat. conglutinatio]. Vezi definitia »

SALPINGOTOMÍE s. f. deschidere chirurgicală a trompei uterine. (< fr. salpingotomie) Vezi definitia »