brázdă (brázde), s. f. – 1. Fîșie îngustă de pămînt tăiată și răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînțat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s. n. (fierul plugului); brăzdător, s. n. (brăzdar); brăzdătură, s. f. (brazdă); brăzdoi, s. n. (brazdă greșită). Vezi definitia »

oceínță s.f. (înv.) desperare, oceianie. Vezi definitia »

puhăgiálă s.f. (reg.) vână aflată în partea inferioară a burții calului. Vezi definitia »

capcánă (-ắni), s. f. – Laț, cursă. Tc. kapkan (Șeineanu, II, 87; Lokotsch 1062); cf. rus. kapkan. Vezi definitia »

ERITROPOIÉZĂ s. f. Proces de formare a globulelor roșii (eritrocite); hematopoieză. – Din fr. érythropoïèse. Vezi definitia »