GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”. Vezi definitia »

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave (< gr.). Vezi definitia »

praftură, prafture s. f. 1. v. perdaf. 2. bătaie. Vezi definitia »

striveálă, strivéli, s.f. (înv.) 1. lovire puternică, deformare, sfărâmare, turtire, zdrobire, stâlcire, strivire. 2. deplasare dezordonată, înghesuire strânsă. Vezi definitia »

SOFÍTĂ s. f. corp de iluminat cu incandescență, în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. (< germ. Soffitte) Vezi definitia »