Definita cuvantului acustic
ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu acustic
HEMOGÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hemogenie. (< fr. hémogénique) Vezi definitia »
CAVNIC, oraș în jud. Maramureș, pe valea omonimă, la poalele M-ților Gutîi; 6.040 loc. (1991). Expl. și prelucr. min. neferoase (plumb, zinc și cupru). Panificație. Menționat documentar ca sat în 1455. Declarat oraș în 1968. Vezi definitia »
HIDRAÚLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la hidraulică. 2. care funcționează cu ajutorul unui lichid, acționat de o pompă. 3. care rezistă la acțiunea apei. II. s. f. știință care studiază mecanica lichidelor și aplicarea lor în tehnică. (< fr. hydraulique, lat. hydraulicus) Vezi definitia »
ALARIC, numele a doi regi vizigoți. A. I (395-410) a făcut incursiuni în Pen. Balcanică și în Italia, cucerind și jefuind Roma (410). A. II (484-507). Din ordinul lui A. II a fost întocmit un cod selectiv de legi romane („Breviarul lui Alaric”). Înfrînt de francii conduși de Clovis (507) în bătălia de la Vouillé. Vezi definitia »
ICTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de icter. (< fr. ictérique) Vezi definitia »